joi, 25 ianuarie 2018

Început

Privesc peste umăr doar atât cât să înțeleg mecanismele de  protecție, falsificare și determinism. Învățarea este lină până când treci printr-o experiență transformatoare în urma căreia toate informațiile, presupunerile și senzațiile pe care le păstrai din sentimentalism devin revelație, înaintea unui salt uriaș de cunoaștere.

Rănile vin din neîmpăcarea cu diferențele dintre mintea ta și a celorlalți, dintre percepția ta și manifestarea celorlalți. Neîmpăcarea vine din modul diferit de a fi al celorlalți față de așteptările tale. Așteptări pe care ți le faci și validezi într-un context limitativ.

Am vrea să fim iubiți așa cum înțelegem noi dragostea, nu așa cum înțeleg alții să iubească. Ne contestăm părinții și ne îndoim de copii atunci când unii sau ceilalți nu sunt și nu fac ceea ce am vrea noi să fie și să facă. Nu reușim să ieșim din mintea noastră, din colivia pe care ne-am facut-o împletind constrângeri și convingeri.


"Alergarea generează un conflict între partea din creier care vrea să se oprească și cea care vrea să continue." Nu ești niciodată pregătit, niciodată sigur de alegerile pe care le faci. E mai simplu să aștepți să ți se întâmple ceva și să te simți nedreptățit când întâmplarea nu se suprapune proiecțiilor tale despre realitate.

Mă bucur de fiecare pas către mine.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu