Metamorfoză

Coloana ei era un țurțure,

un aisberg înalt și subțire

un cuier de gheață

în care stăteau la vedere

o inimă, povești și desene,

patru emoții naive, 

o iubire de-o șchioapă 

și două suspine

Noaptea fiecare dintre ele
îngheța cîte puțin,

Ea ar fi vrut să le ducă
pe toate către răsărit

către soare, către ecuator
unde era foc și joc
unde pădurea se uscase
și ardea în aștepare

Târziu când în sfârșit

s-au întâlnit

ea a devenit fluviu

și el nimic