Psihologie, psihoterapie și alte povestiri
joi, 4 iunie 2020
liniște
Plouă în mine cu gloanțe de argint
ca într-o orgă dezacordată
a cărei biserică se destramă împrejur
Miroase a frig, a întuneric,
a țurțuri, a pământ și a moarte
Ascult cadența ploii și învăț
să curg blând, fără zbatere
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Postare mai nouă
Postare mai veche
Pagina de pornire
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Repetiție pentru liniște
Nu am mai călătorit cu trenul de o veșnicie, ce-i drept o veșnicie mică, de douăzeci de ani. Port negru pentru că îmi imaginez că mă îndrept...
Trauma transgenerațională
Cum ar fi dacă temerile tale cele mai profunde, comportamentele tale distructive sau eșecurile constante nu ți-ar aparține cu adevărat, ci a...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu