Să mi se sprijine gândurile
de un vis leneș
Toate aceste zile
În care nu știu ce să fac cu mine
În care fac excese de cumințenie
de tăcere și curățenie,
sunt liane
între două nopți nedormite
***
Un înger emotiv
lustruiește asfaltul
cu ploi oblice și vânt rotund
Ochii s-au uscat de nesomn
n-ar mai putea să se închidă
Mi-a rămas doar să râd
să dezrâd
să număr oi colorate.
Tremurat sub pleoape
Orașul rotește în jurul vântului
E aproape miezul inimii
Se desface albastru
Se topește-n lumină
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu