miercuri, 11 mai 2022
Love everyone and tell the truth
Am mintea ușoară ca o pană ridicată de vânt. Totul e posibil, nimic nu e fix, aerul intră în plămâni și iese inele de fum. Respir libertatea prin golurile mici din zidurile inimii. Am nouăsprezece ani și aleg să iubesc strâmb, cum am învățat, pentru că mă face să mă simt vie. Mă amețește îndelung, mai mult decât vinul ieftin din cârciuma studențească unde îmi petrec fiecare seară. Fricile mele au rămas suspendate la etajul nouă, lângă apa mirosind a furtună și alge. Între noi au crescut munți. Și nu mă uit într-acolo nici măcar în vis.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
-
Nu am mai călătorit cu trenul de o veșnicie, ce-i drept o veșnicie mică, de douăzeci de ani. Port negru pentru că îmi imaginez că mă îndrept...
-
Între două luni pline, am îndesat în cele patru cămări ale apartamentului cardiac tot ce am găsit strălucitor în jur. Aproape fără discernăm...