Ploua pentru ca e primavara, nu e nimic personal, desi daca
ma intrebi pe mine, ploaia e perfect personala, mai ales a mea, a mea, a mea, si iti dau si tie pamantule crapat sa sorbi
putin din ea, sa iti ajunga pana la florile de mar pe care le-ai impins prin
tulpini iarasi sau tocmai de aceea. Ba mai bine ia-o pe toata, in vreme ce eu
ma asez confortabil pe canapea.
Psihologie, psihoterapie și alte povestiri
Se afișează postările cu eticheta Miros de roscata amara. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Miros de roscata amara. Afișați toate postările
vineri, 28 martie 2014
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
-
Nu am mai călătorit cu trenul de o veșnicie, ce-i drept o veșnicie mică, de douăzeci de ani. Port negru pentru că îmi imaginez că mă îndrept...
-
Între două luni pline, am îndesat în cele patru cămări ale apartamentului cardiac tot ce am găsit strălucitor în jur. Aproape fără discernăm...
