Anxietatea mea este un liliac hiperbolic în a cărui umbră mă ascund. Aripile lui străvezii se lipesc de pielea mea și eu uit să respir, mâinile îmi amorțesc, inima se micșorează și mi se face frig și întuneric, vertij, aproape moarte.
Se afișează postările cu eticheta hipersensibilitate. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta hipersensibilitate. Afișați toate postările
sâmbătă, 12 martie 2022
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
-
Nu am mai călătorit cu trenul de o veșnicie, ce-i drept o veșnicie mică, de douăzeci de ani. Port negru pentru că îmi imaginez că mă îndrept...
-
Între două luni pline, am îndesat în cele patru cămări ale apartamentului cardiac tot ce am găsit strălucitor în jur. Aproape fără discernăm...