Douămiidouzecișiunu a trecut în șoaptă, fără zgomot, cu primăvara lui delicată, vara moale și toamna dulce, iarna definită de o singură zi în care a nins cu fulgi prea ușori să coboare, prea materiali să stea, turbioane al căror algoritmi te hipnotizează cu haosul lor disimulat.