Echinocţiu cu oră în minus

Oricum ai da-o a venit primăvara, cu berze, vânt, viroze, viaţă-nfrunzitoare. Ca o balanţă ce mă aflu, moderată şi chibzuită cum mă ştiţi (în realitate pătimaşă şi lacomă grozav), prefer anotimpurile de tranzit, primăvara şi toamna. Ambele îmi induc o uşoară stare de depresie creativă, dar pentru ca de când am înmugurit depresiile sunt un lux, şi tocmai ce stabilisem deunăzi că-s snoabă, accept cu bucurie.
Aşadar feminismul lunii a dat roade, şi iată ziua e egală cu noaptea, din care noapte s-a mai şi furat o ora. Egală-egală, da' nu tocmai.

Am primit fotografii şi schiţe cu casa, pe care o să le postez şi dezvolt aici, imediat ce voi apuca. Momentan mă împart între casnice şi gospodăreşti, fără succese notabile, servici, cu mai multe realizări decât mă aşteptam, şi tratamente copii: Andrei bronşiolită, Toma viroză generică cu tuse urâtă. Pe Toma l-am declarat culegător şi distribuitor autorizat şi eficient de viruşi că de când e el la grădiniţă, suntem toţi, bunici included, bolnavi aproape continuu.