Jurnal de bord - data stelara cu super-luna

Asta noapte Andrei a dormit in bratele mele, aproape vertical, cu masina de aburi si unsoarea de camfor in preajma. A tusit pana dimineata, a icnit si s-a foit continuu. Au racit amandoi, cu tuse seaca nesuferita si o tona de muci. Undeva intre siropul de ridiche neagra, ceaiul de ceapa, tinctura de cimbru, picaturile de coacaz negru, nurofen si aerosoli, sper ca am depasit momentul critic.
N-am dormit dar ma simt cumva bine. Dupa ce au inceput sa fie mai veseli, am trecut la reparat o multime de jucarii: am lipit aripa din spate a avionului alb care il duce si aduce pe tati in locuri indepartate, cubul 5 din turnul cel inalt si am reglat mecanismul de descarcare al masinii mari si verzi de gunoi cu care a venit Andrei de la maternitate pentru Toma. Incep sa cred tot mai mult in magia de mama.

La amiaza am facut rost de o extra ora de somn adanc - cu vis in engleza, cu Biserica Neagra varianta contemporana cu basoreliefuri in metal ruginit in forma de capre negre la care ajungi dupa ce urci o mie de scari direct din Harman. Scari in stanca, care apar si in alt vis recurent. Vis elaborat, cu detalii, culori si sentiment de muchie serpuita intre oniric si real. As fi ramas sa fabulez freestyle, dar a tusit iedul mezin si m-a scuturat de conversatia in engleza cu domnul in varsta care mi-a fost coleg de servici; sau nu.