O zi in imparatia motaneasca

Trezit in scancet molcom somnoros. Schimbat scutec mic. Inveselit pisoi mezin cu gadilaturi in talpi. Verticalizat si dat drumul prin ograda. O usa, doua usi, stop. Buna dimineata celeilalte jumatati de casa. Primul, are patura peste cap si respira profund. Cel mijlociu, se uita la filme cu autobuze titrate in japoneza pe ipad. Mezinul primeste un biscuite. Mijlociul: mama, am facut caca, te rog schimba-ma. 'Al mai mare de sub plapuma se trezeste ursuz, ia un scutec mare si dojeneste mijlociul ca iar n-a zis din cauza de concentrare maxima la realitatile nipone. Il duce la baie la spalat pe dinti. Se aud chiuiuturi de nefericirea contactului cu apa si (s)periuta de dinti. Stors portocale pentru sucul lui de dimineata si dat pastila de intarit persoana mijlocie alergica.

Urmatoarele patruzeci de minute pe repede inainte (si uneori inapoi, la cate un schimbat de scutec doi): iaurt pentru mezin, fulgi de porumb cu lapte de soia pentru mijlociu, shake cu banane, nuci, lapte si vitamine si espresso pentru noi. Suna intrefonul. A venit bona mezinului. Ne putem duce la baie sa ne spalam pe ochi si sa facem una-doua.

Trei aerosoli: un ventolin pentru mezin, un ACC mijlociu si un flixotide inapoi la cel mic. Un sirop de tuse si un imonostimulator tot la el. Doua pufuri pe nari la celalalt.

Imbracam mijlociul. Ia si paturica mica. I-ai facut ceai? Mai da-i o bluza ca azi e rece. Nu, aia merge la murdare ca e plina de plastilina. Ah, chiar azi nu spalam rufe ca e Inaltarea. Spalam maine doua masini.
Sa fii bun si sa o asculti pe Ioana de la gradi. Te iubesc. Si eu te iubesc. Sa imi faceti cu mana. Sigur, sa te uiti in sus si sa ne raspunzi asemenea.

Pauza. Breaaaath in and exhale. Slowwwly.

Ce mancam azi? Piure de cartofi cu morcovi si pui din friptura la punga de ieri. Laptele la ora noua si inca un ventolin la doua. In rest somn de voie doua ore si pace buna. Ma ajuti te rog sa strang rufele puse ieri la uscat?

Intru pe facebook. Citesc toata posta. Ma dezabonez de la newsletterurile unora. Stiri seci despre eliberari si numiri in functii. Achitari in dosare de frauda. Tara mea ca o capra neagra: cad pietrele sub fiecare pas, dar ea merge mai departe. Cumva aiurea ca nu poti gandi decat pe termen scurt din cauza terenului mlastinos; nu e prea clar daca ce e azi solid, maine mai tine. Cei alunecosi rezista bine in toate sistemele. S-a facut miezul zilei.

Azi nu lucrez. Ca nu-s platita. Nu ma deranjeaza pentru ca timpul e cel mai pretios acum. Acum. Ies la amiaza sa iau pranzul cu el si cu un prieten venit "acasa" in vacanta. Acasa al lui e departe si pana aici a trecut printr-un sejur exotic din care ne povesteste cu har aventura cu balonul in desert. Radem cu lacrimi si ne despartim cu promisiunea ca ne revedem curand la o tura de-o zi prin munti.

Ma prinde ploaia. Cu bulbuci, clabuci, tunete si fulgere. Ilie e nervos rau azi. Imi cumpar ochelari de soare dintr-un magazin care avea si umbrele si plec multumita cand se mai potoleste potopul. Mezinul doarme, in vreme ce bunica care a schimbat saritoare bona, urmareste alternativ B1 si o antena cu multe benzi galben-alarmiste de subsol.

Suna telefonul. Constructorul 1 a venit la adresa sa evalueze proiectul de extindere. Am uitat de el si ploua. Imi cer iertare si-l sun intr-un minut dupa ce mobilizez partea libera intr-un taxi. Suna contructorul 2 a carui sotie vine sa ia cheile. Le arunc de pe geam, ca nu pot sa las pruncul sa doarma nesupravegheat nici cat sa cobor scarile. Ploua mai departe. Vine si arhitectul si jumatatea-mi merge sa ia mijlociul de la gradi. Care anunta cu aplomb de la intrare ca a vazut o plooooaaaie m[ooo]aaare.

Ora bucataritului de seara: prunc, mijlociu, adulti primesc masa in ordinea asta si cu exceptia mijlociului tot asa o sfarsesc. Facem planuri de excursie la bunicii, verisorii si prietena mea de pe Dunare si ne epuizam lent intre internet (eu) si un garaj cu piese mari de lego (el).

Inca trei aerosoli, asemenea celor din zori, un biberon, siropuri, prafturi, pufuri si taiat unghii minuscule si cel mijlociu cedeaza mangaiat lui mos Ene. Un reminder de sedinta globala pentru el, in vreme ce eu frec dintii si pleopele simultan la doua periute pe scancetul alintat al celui mic. Vin si-l iau in brate si se rasuceste de cateva ori peste mine, imi baga degetele-n gura si capul in barbie apoi adoarme multumit ca un pisoi regal ce se afla. Miroase frumos.

Ma uit la el minute in sir si nu pot sa cred cat e de perfect, cat sunt de perfecti, cat suntem de perfecti in imensa noastra imperfectiune. Si ploua de parca e-nceputul lumii.