Mama, cancer, haos

De cateva saptamani umblam prin spitale, policlinici, cabinete. A fost operata acum zece zile in zona cervicala. Operatia a durat noua ore si in urma ei o vertebra, muschi, terminatii nervoase si o mica parte din faringe au fost indepartate. Au urmate zilele grele de refacere, cu perfuzii de hidratare si tub naso-gastric pentru hrana. Acum e acasa, e bine si vorbim mult. E speriata, fragila, duioasa si inca neputincioasa. O tin in brate si simt disperarea. A ei si a mea amestecate. E si speranta si recunostinta si dragoste peste frica si frustrare, un ghemotoc coplesitor de sentimente primare.

De inima albastra

Cald si inert. Jumatati de idei suspendate in aerul dens, desertic. Citesc Anais Nin si esuez intr-o depresie usoara, de toamna. Mi se face dor de lipsa de ritm si de constrangeri a vremurilor de dinainte, de spontaneitatea si boemia precedente casniciei si maternitatii. Si ma simt vinovata de anacronismul gandurilor mele.

Sincopa

Nu reusesc sa mai scriu pentru ca se intampla lucruri despre care mi-e imposibil sa vorbesc.