Arăţi ca o mamă!? Poate ai diastază abdominală

Mi-am amintit că după ce l-am născut pe Toma şi încă luptam cu pufoşeniile care fuseseră garsoniera lui, soacră-mea m-a-ncurajat cu "lasă, că în sfârşit arăţi şi tu ca o mamă" :)

N-am ştiut dacă să râd sau să plâng aşa că mi-am văzut de ale mele însă în încercările recente de a îmi recupera persoana "modelată" de două maternităţi apropiate în timp, purtate peste 41 de săptămâni, am început să înţeleg ce-a spus fără să vrea: că majoritatea mamelor au separaţie abdominală sau diastază (în termeni medicali).

În ciuda incidenţei foarte mari - nu am găsit încă statistici exacte, dar în unele articole se vorbea despre între o treime şi peste jumătate (majoritatea) - nu se vorbeşte aproape deloc în educaţia prenatală românească (şi nici în cea din statele unite, unde eram la momentul constatării) despre cum se previne, cum se manifestă, cum se repară şi cum se trăieşte cu această condiţie.

Pe parcursul ultimului an de "cercetări paralele" am adunat următoarele informaţii:

Este foarte posibil să aveţi diastază dacă:
- aveţi mai mult de un copil,
- aveţi dureri de spate,
- aveţi tulburări de tranzit,
- aveţi buricul parţial sau complet înafară,
- deşi cântariţi tot atât sau chiar mai puţin ca înainte de sarcină, hainele nu vă încap (confortabil) în talie

Pentru verificare:
- aşezaţi-vă culcat,
- ridicaţi capul cu bărbia în piept,
- verificaţi deasupra şi sub buric de-a lungul liniei negre care s-a format în timpul sarcinii (linea negra - ţesut conjunctiv),
- dacă încap mai mult de două degete, se confirmă separaţia.

Nu disperaţi:
- chiar dacă a trecut o vreme de la naştere, sunt şanse bune să va refaceţi,
- purtaţi centură postnatală,
- nu faceţi abdomene sau alte activităţi fitness fără protecţie,
- nu va ridicaţi din pat decât după ce va răsuciţi pe o parte,
- aplecaţi-vă şi "sugeţi burta" când ridicaţi greutăţi (în speţă copii),
- lucraţi în special muşchii transversali (corsetul interior) şi nu drepţii,
- căutaţi mai multe informaţii despre tehnica Tupler, inventată de o asistenţă medicală, educator de naştere şi instructor de fitness - eu am cumpărat cartea şi are sens,
- dacă nimic din cele de mai sus nu rezolvă problema, puteţi cere părerea unui chirurg: ar putea fi vorba şi de hernie ombilicală, când organele interne nu mai sunt susţinute de peritoneu (prapure).

Această afecţiune nu este proprie doar mamelor ci şi supraponderalilor şi sportivilor şi atleţilor care nu execută corect sau protejat mişcările de fitness.

Acum câteva luni când în sfârşit mi-am lămurit sursa discomforturilor "mamicesti" zilnice, aveam între trei şi patru degete separaţie. Între timp, cu măsurile de mai sus şi o dietă bogată în fibre, lucrurile s-au îmbunătăţit simţitor.

M-aş bucura dacă dincolo de pletora de "surprize" care le aşteaptă pe femeile care înmuguresc, această informaţie ar fi mai uşor disponibilă. Cu siguranţă nu ar schimba cu nimic decizia noastră de a duce specia mai departe, dar am face-o în cunoştinţă de cauză, educat şi asumat.