Ghiocelul meu

Vine şi mi se aşează în braţe şi toţi gheţarii de prin colţurile cu mai puţină lumină se topesc şi ne inundăm amândoi de dragoste şi primăvară şi căldură aurie.

Apoi ne jucăm de-a pupatul buricului, locul pe unde i-am trimis îngheţată şi ciocolată şi alune când locuia în garsoniera de sub inima mea, şi râde iarăşi cu toţi dinţii de gâdilatul burticii cu părul. Încă râde ca un bebe, cu sughiţuri şi sunete joase şi vesele ca baloanele de săpun, de dincolo de corzile vocale, din cutia muzicală cu chicoteli şi alintături. Pupăm şi gropiţa din barbie şi nasul cârn şi obrajii parfumaţi de lapte şi genele fâlfâitoare ca nişte aripi de fluturi albaştri şi fruntea de deasupra gândurilor bune şi părul moale şi blond şi gata, sunt iremediabil îndrăgostită.

Cea mai mică şi mai mare dragoste a mea împlineşte astăzi doi ani. O coincidenţă care nu m-a făcut nici mai femeie, nici mai mamă, ci doar mult mult mult mai fericită.

Iedul meu suav şi lesne smotocibil, la mulţi ani de-ai tăi!