Sânziene

Am un maldăr de gânduri vraişte prin cap, unele terminate, altele deşirate, un amestec de bine şi iubire şi descoperire. În noaptea aia am stat trează, cu ochii în tavan, mult după miezul nopţii, la şuetă cu ielele în cap(,) de vară. Mi-am amintit că cineva mi-a bătut într-o noapte de Sânziene la uşă, iar eu dormeam. Am ştiut mai mult decât am auzit. Am dormit pentru că somnul vindecă.

Am aşteptat un semn de la mama şi pesemne că n-am ştiut să îl recunosc.
Am sărutat copiii de câteva ori pe frunte, între două cuvinte răstălmăcite în vârful patului.
Am stăruit asupra noastră, a doiului, a patrului, a unului, a mirării şi a frigului epidermic.
Am plâns, am zâmbit, am deschis ochii, am cercetat iar încăperea luminată portocaliu de-afară. Spre dimineaţă, am dormit fără vise.

Am nevoie de emoţii bune şi nu le găsesc acolo unde le caut. Mă doare stomacul, mi-e o nelinişte mare şi aştept.