Am sperat să respir ploaie în fiecare dintre zilele astea
lipicioase precum răşina lichefiată sub lupă. Mi-a lipsit să o aud şi să mă
mir de intensitatea verdelui spălat de praf, ca proaspăt vopsit după arşiţă.
Psihologie, psihoterapie și alte povestiri
vineri, 4 septembrie 2015
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
-
Nu am mai călătorit cu trenul de o veșnicie, ce-i drept o veșnicie mică, de douăzeci de ani. Port negru pentru că îmi imaginez că mă îndrept...
