Am sperat să respir ploaie în fiecare dintre zilele astea
lipicioase precum răşina lichefiată sub lupă. Mi-a lipsit să o aud şi să mă
mir de intensitatea verdelui spălat de praf, ca proaspăt vopsit după arşiţă.
Nu îmi pasă că par ridicolă într-o lume dependentă de căldură şi lumină; pentru mine apa căzută din cer e ca o spovedanie. Întotdeauna a fost aşa; demult, undeva în mileniului trecut, m-am plimbat dezbrăcată în ploaie prin pădure şi am fost liberă şi fericită. M-am spălat de mine însămi, de îndoieli şi condiţionări inutile.
If you want to know where your heart is, look where your mind goes when it wanders
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu