miercuri, 17 februarie 2016

O falsă astenie

Iarna asta nu a nins. A bătut vânt cald, a plouat şi a fost gri. Uneori a fost soare. Am simţit mai mult griul, ca pe o pelerină udă şi grea. Mi-a lipsit zăpada şi mi-am lipsit eu. În absenţă, mi-am făcut multe planuri de redresare, cu obiective, metodă şi termene.

Adesea visez că sunt în pădure, pe cărări neumblate şi am un sentiment plăcut de rătăcire, un amestec de dor şi vinovăţie şi libertate şi nostalgie. 

L-am văzut cu coada ochiului la semafor; straniu gând despre răni care n-ar fi trebuit să rămână deschise atâta timp.

Alerg. Cad. Respir. Alerg mai departe.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu