Hurt people hurt people. Doar asta îmi trece prin cap gândindu-mă la răutățile pe care le-am trăit ca pe niște operații fără anestezie: ascuțit, viu și crud, în fiecare fibră și fiecare celulă. Le-am retrăit în coșmaruri și scenarii întunecate, apoi le-am ascuns, le-am mimat, le-am făcut la rândul meu scut și atac, până când le-am înțeles goliciunea și mecanismul de oglindire. Abia atunci le-am transformat în lecții, m-am separat de conținut și context, de furia și neputința abuzatorului și mi-am luat puterea înapoi. Durerea este a ucigașului, nu a celui ucis.
Urc mai departe transpirând, nici nu am observat când schiurile s-au umplut de zăpada grea de martie. Ninsoarea s-a oprit, vântul șuieră încă tare, cablurile se leagănă puternic, pe drum se ridică valuri de pulbere viscolită. Iarna aceasta este un vers alb, o poveste de dragoste de sine, fără patimă sau egoism. Mi-am regăsit energia în nopțile lungi cu stele călăuzitoare și cărări albastre de senin, mi-am temperat oscilațiile și consolidat echilibrul, am găsit bucurie în iubire și adevăr, am curățat și reamenajat miezul inimii mele. Întotdeauna este despre noi, despre ce facem cu ceea ce ni se întâmplă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu