Antipoezie

Eu de fapt nici nu știu să scriu poezii

Le scriu pentru că nu știu ce să fac

cu îmbrățișarea cuvintelor

cu perechile de silabe care umblă împreună

în gheme de angoasă descărnată

sau dezosată

dar cine mai stă să stabilească acum

ce e fix și ce e mutabil?

Uneori scriu să mă dezleg -

abia când văd semnele înșiruite

când le citesc matricea, fibra

locul gol dintre inspirație și expirație

când le ascult spărgându-se cu zgomot

de muchia gândurilor fără ordine

înțeleg ce simt și ce sunt

Alteori mă țin ocupată cu antipoezie

să nu știu cât sunt de departe de mine

În loc de pietre funerare la căpătâi

ar trebui să fim așezați 

pe o tablă de icși și zero

fiecare după cât de onest

s-a dezgolit în fața timpului