Inteligența intelectuală, emoțională, socială și coeficientul de adversitate

În continuarea convingerii mele că este mai sănătos și mai relevant să fii bun decât să fii inteligent, am găsit detalii legate de patru tipuri de inteligență. Am căutat să identific sursa clară a clasificării, însă nu am găsit-o citată nicăieri, nici pe site-uri de specialitate, nici mainstream. Cu toate acestea, am decis să fac o sinteză a informațiilor găsite, pentru că rezonez cu ceea ce aduce definirea și explicitarea interacțiuniii dintre aceste abilități.

1. Coeficientul de inteligență intelectuală (IQ): aceasta este măsura nivelului tău de înțelegere. Ai nevoie de IQ pentru a rezolva probleme de matematică, pentru a memora lucruri și a-ți reaminti informații.

2. Coeficientul Emoțional (EQ): aceasta este măsura capacității tale de a menține pacea cu ceilalți, de a respecta timpul celorlați, de a fi responsabil, de a fi cinstit, de a respecta limitele, de a fi umil, autentic și grijuliu.

3. Coeficientul Social (SQ): aceasta este măsura capacității tale de a construi o rețea de prieteni și de a o menține pentru o perioadă lungă de timp.

Oamenii care au EQ și SQ mai mare tind să ajungă mai departe în viață decât cei cu un IQ ridicat și EQ/SQ scăzut. Majoritatea școlilor valorifică și vizează îmbunătățirea nivelului IQ-ului, în timp ce EQ și SQ sunt puțin exploatate. Astfel că, un adult cu IQ ridicat poate ajunge să fie angajat de unul cu EQ și SQ ridicat, și un IQ mediu.

Inteligența emoțională reprezintă caracterul, în timp ce inteligența socială reprezintă carisma. Cultivă obiceiurile care vor îmbunătăți acești trei coeficienți, în special EQ-ul și SQ-ul tău.

Există și o a patra dimensiune, o nouă paradigmă:

4. Coeficientul de adversitate (AQ): măsura capacității de a trece printr-o perioadă dificilă în viață și de a ieși din ea fără a-ți pierde mințile.

Când o persoană se confruntă cu necazuri, coeficientul de adversitate determină cum va reacționa, dacă va renunța, dacă își va abandona familia sau, la limită, dacă va lua în considerare sinuciderea.

Ideal ar fi să ne expunem copiii la mai multe aspecte ale vieții, nu doar la cele academice. Ar trebui să să aibă ocazia să experimenteze și să aprecieze munca manuală (să nu folosim niciodată munca ca formă de pedeapsă), sportul și arta. Ar trebui să devină ființe umane cu mai multe fațete capabile să facă lucruri independent de noi, părinții lor.

În cele din urmă, îndemnul este să nu pregătim drumul pentru copii, ci să pregătim copiii pentru drum.