Între două luni pline, am îndesat în cele patru cămări ale apartamentului cardiac tot ce am găsit strălucitor în jur. Aproape fără discernământ, ca ieșită din hibernare, flămândă și încredințată că tot ce se întâmplă este un cadou cerut, conștient creat și binemeritat primit.
Am dormit puțin și am visat mult, am trăit deplin și am simțit gargantuan. Am alergat, zburat, schiat, înotat, pictat, dansat, scris, citit, plâns, râs, înghețat, transpirat, fotografiat, meditat în transă, tremurat, acceptat, transformat. Am întors toate pietrele și am adulmecat cerul. Totul a fost real și simbolic.
M-am redat mie, să îmi fiu fiică și mamă, umbră și lumină. Am avut conștientizări și intuiții venite să dea sens haosului -
- Aventurile au ceva din manifestările unui episod maniacal.
- Disperarea de a trăi seamănă cu nevoia de aer a astmaticului.
- Am aproape vârsta mamei când și-a aflat condamnarea.
- Uneori există mai mult confort în umbră și în întuneric, decât în lumină.
- Mult timp mi-am micșorat flăcara pentru a nu arde totul în jur.
- Nu i-am fi întâlnit pe cei de astăzi dacă nu îi întâlneam pe cei de ieri.
- Poate că cele mai bune opere (literare, vizuale, etc.) nu sunt publicate.
- Sunt recunoscătoare pentru tot ce sunt și tot ce este.
I am ready to welcome joy and flow.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu