Dorm cu ghemul ăsta de nervi și neputință căznită în stomac de câteva zile, săptămâni, luni. Vreau să mă trezesc și să fie frumos și simplu și e doar ură și hăituială. Nu am mai alergat de două săptămâni și poate nu o să mai alerg o vreme. Nu îmi găsesc nici timp, nici motivație, stau și macini gânduri inutil. Între timp am primit o scrisoare de dragoste și mi-o transcriu pentru coerența și amarul din ea.