Ceea ce nu există, nu trece și totuși timpul alunecă nestingherit peste toate înainte să mai apuc să îi măsor subtilitățile și subunitățile. Am simțit că mi-au scăpat multe zile printre degete, printre circumvoluțiuni și atrii și ventricule, și într-un fel încă mai aștept să vină toamna trecută. Sau poate că nu timpul, ci viața trece când nu ești prezent cu totul în ea, și întâmplările capătă o patină prețioasă, de pilde îngăduite pentru creștere și înțelepțire.