Îmi amintesc degetele mamei strânse deasupra mea în timp ce îmi incanta aproape mecanic o rugăciune de somn odihnitor; stând culcată, urmăream ca în transă şoarecele imaginar pe care-l ţinea de coadă între mijlociu, degetul mare şi index, şi pe când îl scutura către cele patru colţuri ale camerei, mă adunam mai bine sub plapumă să nu carecumva să-l scape peste mine.
Se afișează postările cu eticheta religie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta religie. Afișați toate postările
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
-
Nu am mai călătorit cu trenul de o veșnicie, ce-i drept o veșnicie mică, de douăzeci de ani. Port negru pentru că îmi imaginez că mă îndrept...