Chiar dacă nu ştiu când au trecut şase ani, ştiu următoarele:
Când tu erai doar o idee abstractă în pântecul meu, o idee minusculă de paisprezece săptămâni şi ţi-am auzit inima bătând ca un galop dezlănţuit de cai tineri şi liberi pe o pajişte nemaiumblata, am plâns de fericire.
Acum exact şase ani, în dimineaţa când am plecat să te întâlnesc, mă simţeam rotundă ca o alună plină de sens şi emoţie; în ziua aceea, am parcurs drumul de la femeie la mamă cu infinită dragoste şi răbdare.
În clipa în care te-am ţinut prima dată în braţe, boţit şi vineţiu, ridat şi cu ochii de un albastru umed şi nedefinit, m-am îmbogăţit cu o iubire nou nouţă, tâşnită dintr-un alt loc decât toate iubirile şi pasiunile precedente. Tu nu ai luat locul nimănui, mai curând ai umplut frumos un loc nou şi l-ai mobilat cu iubire necondiţionată, înţeleaptă şi duioasă.
Naşterea ta m-a făcut mult mai puternică: am înţeles că sunt mai mult decât credeam, că pot, că ştiu, că simt, că sunt iubire şi forţă şi bine. În ziua naşterii tale, m-am născut şi eu.
Eşti un amestec perfect de mine şi el, cel căruia i-am încredinţat sufletul meu şi singurul care ar fi putut fi tatăl tău şi al fratelui tău. În fiecare zi de când eşti tu, învăţ să fiu mai bună, iar ăsta este în sine cel mai frumos lucru care mi s-a întâmplat.
Îţi mulţumesc pentru darul pe care mi l-ai făcut alegându-mă drept martor la miracolul care eşti. Sunt fericită şi recunoscătoare să îţi fiu alături şi să creştem împreună!
photo source; custom photoshopped
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu