marți, 7 octombrie 2014

Octombrie 2005, Iowa style

Zilele trecute am rasfoit jurnalul de-acum noua ani si mi-am deslusit framantarile departarii de casa si ale neadaptarii. Am citit frenezia Adei din primele saptamani de autoexil si cred cu totul ca fiecare isi traieste povestea in alt fel, in acord cu coordonatele, structura si dinamica lui sufleteasca.

Long story short, cred ca optiunea vietii intr-un context nou, aici, pe continent sau oriunde in lume, e o experienta puternica, formatoare. Pe mine m-a vindecat de multe prejudecati si m-a ajutat sa apreciez multe maruntisuri pe care le luam de-a gata.

"Astazi a fost o zi cu o jumatate foarte calda si o jumatate friguroasa. Acum ploua linistit, decor potrivit lui Piazzolla si palincii de Baia Mare, trudite prin vami si avioane; gustul ascutit si galben al prunelor trecute prin alambic ma duce cu gandul la un soi de Valium mai inspirat. Ploua ca acasa si mi se face dor de slanina cu ceapa de sub Fagaras si de ghioceii din Valea Morarului. Acasa din nedictionare este un acasa tinut in palme drept comoara si scapat printre degete precum argintul viu.

Ascult tangouri frantuzite, contemporaneizate, intiganite, facute sa strapunga si cea mai seaca inima. Daca inchid ochii vad o lume de catifea si matase in care cuvintele sunt cusute de buzele noastre cu fire subtiri de argint, litera cu litera, spatiu cu spatiu, mirare cu mirare.

Adeseori simt de parca am ceva greu deasupra, ceva care imi taseaza vertebrele figurative ale verticalitatii. Ne macinam umil existenta in zbateri demne de o cauza mai buna. Stereotip si stereotipa.

Degetele fertil subtiate de uscaciunea toamnei mangaie acordeonul, iar el taie si imparte durerea in felii. Imi place ca am timp sa respir si sa ma intreb despre imprejur. In momentul acesta, cand totul e supus si deschis inchizitiei, ma simt aproape de miezul meu uman. Simt ca e mai putin trebuie si mai mult vreau."
2005 octombrie negru, 6. ora 00:05

Cam atat din noaptea americana. In alta dezordine de idei, acum cateva zile cand le-am aratat fosta noastra casa unor colegi care urmeaza sa faca un drive through est-vest prin America, am constatat cu ditamai uimirea ca echipa Google Earth, acest big brother legitim, a imortalizat exact ziua taierii cordonului ombilical, ziua in care am incarcat containerului, am predat cheile si ne-am mutat la hotel pentru noaptea de dinaintea repatrierii. Coincidentele sunt o declaratie de dragoste colectiva.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu