De ce și cum (este mai bine să) ne despărțim?

Cineva mi-a spus recent că despărțirile sunt grele, dar că eu am o putere mare de a le săvârși. Au trecut câteva zile și ecoul acestor cuvinte mi-a răsunat în minte ca un refren obsesiv de sfârșit de vară, undeva între un dar amărui și o sentință dulce. Mi-am amintit apoi că tema celei mai recente tabere de formare în psihoterapie a fost doliul și despărțirea și că inițial ideea de a petrece șapte zile în inima conflictelor și durerii pricinuite de relațiile terminate dar neîncheiate m-a neliniștit profund. Am învățat însă că ceea ce doare într-o despărțire este ceea ce rămâne din tine, cel care ai trăit în relație, după ce relația s-a terminat.

Pierdut "prieteni", câștigat timp, spațiu și încredere

Fool me once, shame on you. 

Fool me twice, shame on me. 

Fool me three times, shame on both of us.

Stephen King

Întru epurarea definitivă a tuturor apelor murdare și a pietrișului rămas din bolovanul care mi s-a odihnit o vreme pe inimă, m-am hotărât să scriu despre cele două relații care mi-au definit adolescența și viața de liceu, ambele reevaluate și tranșate recent.