duminică, 16 martie 2014

Amsterdam

Astăzi am văzut un film despre cât de suboameni putem fi (12 years a slave), un muzeu despre cât de supraoameni sunt câţiva şi despre sinceritate emoţională (Vincent van Gogh), am vorbit despre o despărţire şi am plâns de tot atâtea ori. Viaţa e un puzzle cu de toate. Şi peste tot miroase a fum.






la
Etichete: , , , ,

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)
  • Repetiție pentru liniște
    Nu am mai călătorit cu trenul de o veșnicie, ce-i drept o veșnicie mică, de douăzeci de ani. Port negru pentru că îmi imaginez că mă îndrept...
  • Trauma transgenerațională
    Cum ar fi dacă temerile tale cele mai profunde, comportamentele tale distructive sau eșecurile constante nu ți-ar aparține cu adevărat, ci a...