Au zburat împreună vreme de un oftat.
Ultimele mure se înnegresc sub soarele de august târziu.
Castanele își pierd răbdarea, refăcând echilibrul dintre gravitatea cerului și gravitația pământului.
Lumina curge ca mierea dintr-un borcan răsturnat.
Timpul s-a răsucit pe călcâie și a plecat spre echinocțiu.
Am presimțit toamna și m-am îndrăgostit ca în prima zi de liceu.
Mi-a fost mult dor de mirosul norilor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu