Anima și Animus

Lucrurile cărora le opui rezistență vor persista. Întâlnirea dintre două persoane e precum contactul dintre două substanțe chimice: dacă există o reacție, ambele se transformă.

Cel care privește în exterior, visează. Cel care privește în el însuși se trezește.

Unde domnește iubirea, nu există dorința de putere. Unde domnește puterea, nu există dorința de iubire.

Cunoașterea propriei umbre este cea mai bună metodă de a face față întunericului altor oameni.

Singurătatea nu înseamnă a nu avea oameni lângă tine, ci a nu le putea comunica lucruri care sunt importante pentru tine sau a simți că pentru ei există limite care nu pot fi trecute.

Renunță la oamenii care vor să se îndepărteze de tine pentru a le face loc celor care vor să te cunoască.

Oamenii fac absolut orice, până și cel mai absurd lucru, numai să evite să se confrunte cu propriul suflet.

Tot ce ne irită la ceilalți ne învață să ne înțelegem pe noi înșine.

Pendulul minții alternează între sens și nonsens, nu între bine și rău.

Nu se ajunge la conștiință fără durere.

În tot haosul există un cosmos, în toate tulburările o ordine secretă.

Orice formă de dependență este rea, indiferent dacă narcoticul este alcool sau morfină sau idealism.

Până când nu vei face inconștientul conștient, inconștientul îți va dicta viața și vei numi asta soartă.

Fără libertate nu există moralitate.

Carl Jung (1875-1961, Elveția) a fost un remarcabil psiholog și psihiatru, cunoscut drept părintele psihologiei analitice. Tocmai am văzut  Matter of Heart și am simțit să adun câteva gânduri alandala despre sine și umbre, anima și animus.