Ce faci de referendum?

Astăzi am trăit o întâmplare uluitoare pe care simt să o povestesc măcar pentru mine, înainte ca timpul să o rescrie în acord cu ordinea priorităților. Acum câteva zile am dat drepturi de admin cuiva pe o pagina de business. A publicat ceva, a făcut ceva greșeli mici, le-a reparat prompt și de dimineață ne-am întâlnit să facem un plan de prevenire a haosului pe termen lung. Un fel de preemtive risk management.

M-am întâlnit cu internul de la resurse umane în a treia lui zi de lucru să găsim un standard decent ca să evităm editarea textelor post publicare. Internul e un tânăr firesc de 21 de ani estimez, student în anul doi la sociologie. Trecem prin documente, reguli, voce și tonul comunicării, etc. și beep vine un update pe tema arzătoare a săptămânii, că doar ne găseam în mediul virtual dezbaterilor. Și întreb și eu aiurea, un fel de how-do-you-do, "ce faci de referendum?". "Votez", zice.

"Chiar!? Cum!? De ce!?" zic, vădit emoționată, ca trezită din reverie.

"Păăăi, nouă nu ne convine ce se întâmplă, și mergem să votăm"

"Vouă? Cui?"

"Noi, toți, la școală"

"Ce nu vă convine?"

"Treaba asta!"

"Care mă? Asta cu invazia homosexualilor? Da' voi știți că miza e alta, mult mai mare și nu prea are nici o legătură cu căsătoria dintre bărbați și femei, ci cu legitimizarea guvernului, a corupției și la limită cu ieșirea din Europa?"

"Ăăăăăă, nu. Noi nu prea știm despre ce e vorba. Nu știm nici de ce oamenii nu vor să voteze."

"Păi dacă nu ies 6 milioane, referendumul nu e validat"

"A, da? N-am știut. Și de unde să ne informăm? De unde să ne luăm adevărul? Că fiecare post de televiziune spune contrariul. Eu nu mai am nici cablu."

Aici m-a lovit! Că nici eu nu mă mai uit de mult la știri și în toată nebunia asta care ține deja de prea mult timp (de doi ani am un stres permanent cu legile justiției și legalizarea corupției) informațiile cu titlu de adevăr sunt copleșitoare și eu cel mai adesea merg pe intuiția uneia care a trăit și în comunism extrem și în capilatalism extrem.

Tânărul ăsta relativ inocent mă privea cu ochi de căprioară și aștepta ADEVĂRUL. Și în dorința mea de a-i download-a tot ce (cred că) știu am început să îi fac sinteze și să îi dau pilde și link-uri la comunicatul bisericii evanghelice, care iată, e echilibrată și de bun simț... și sincer deveneam tot mai incoerentă cu cât mi se aduna mai multă evidență în minte.

I-am mai spus doar să încerce să gândească cu capul lui și să le spună și colegilor de la sociologie (câtă ironie!!) să facă asemenea. Și indiferent ce vor face să își asume viitorul țării!

Până la sfârșitul zilei știu că se hotărâse să nu participe la referendum, dar pentru mine lecția a fost uriașă. Habar nu avem ce știu și ce nu știu ceilalți, ce fac și ce simt, cine și câți sunt.

Nu știu se va întâmpla în weekend, dar cred că ar trebui să "adoptăm" fiecare câte un om, vârstnic sau tânăr și să îi vorbim pe limba lui. Așa, în general, nu doar de sărbători.