Se afișează postările cu eticheta mama. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta mama. Afișați toate postările

luni, 15 iulie 2013

Despre mama

Obişnuiam să mă agăţ de picioarele ei, să le strâng cu putere şi să o alint "legenda mea". Uneori îi luam mâinile albe, cu unghii frumos îngrijite la capătul degetelor delicate şi mi le aşezam pe obraji, pe frunte, pe inimă şi orice stare de rău sau tristeţe se dizolva. Alteori îmi lăsam capul pe genunchii ei, mă mângâia în păr şi timpul stătea în loc.

joi, 9 mai 2013

Endless sadness and a prayer

My mom is very sick. She was rushed to the hospital this early morning, with internal hemorrhage after vomiting large blood clots.

I pray and fear her horoscope is right: "The solar eclipse, a new moon in Taurus, May 9-10 (depending on your time zone), will mark a major moment in your timeline. It will open the door on a whole new life, and you will see your old life start to recede into history.", whatever that may mean. Source

***
Later edit: Today, May 13, is her 58th birthday. Happy (birthday), because she's stable, getting a little better every day. Thank God! 

vineri, 18 ianuarie 2013

Arăţi ca o mamă!? Poate ai diastază abdominală

Mi-am amintit că după ce l-am născut pe Toma şi încă luptam cu pufoşeniile care fuseseră garsoniera lui, soacră-mea m-a-ncurajat cu "lasă, că în sfârşit arăţi şi tu ca o mamă" :)

N-am ştiut dacă să râd sau să plâng aşa că mi-am văzut de ale mele însă în încercările recente de a îmi recupera persoana "modelată" de două maternităţi apropiate în timp, purtate peste 41 de săptămâni, am început să înţeleg ce-a spus fără să vrea: că majoritatea mamelor au separaţie abdominală sau diastază (în termeni medicali).

joi, 27 septembrie 2012

Mama, cancer, haos

De cateva saptamani umblam prin spitale, policlinici, cabinete. A fost operata acum zece zile in zona cervicala. Operatia a durat noua ore si in urma ei o vertebra, muschi, terminatii nervoase si o mica parte din faringe au fost indepartate. Au urmate zilele grele de refacere, cu perfuzii de hidratare si tub naso-gastric pentru hrana. Acum e acasa, e bine si vorbim mult. E speriata, fragila, duioasa si inca neputincioasa. O tin in brate si simt disperarea. A ei si a mea amestecate. E si speranta si recunostinta si dragoste peste frica si frustrare, un ghemotoc coplesitor de sentimente primare.