Threshold

If you can walk alone, hike alone,
run alone, travel alone
If you can sit alone in a café
without scrolling through someone else’s life
If you can watch the sunset
with no one naming the colors

Si vis amari, ama

Mereu mi-am imaginat poveștile de dragoste undeva între un vals vienez cu o cupă de șampanie în mână și un flirt elevat printre draperii grele de catifea: priviri languroase, gesturi precise, cuvinte care taie fin. Realitatea unui duel rusesc între lucidități simetrice nu încăpea în tabloul meu estetic, eretic și erotic.

Accidentul

unhappiness is resistance to what is

Sunt aici și asta este tot ce am (nevoie să știu), acum. Tâmplele îmi zvâcnesc la fiecare mișcare și vânătaia verzuie de pe obraz se prelinge, precum ceasurile topite ale lui Dali, într-o pată albăstruie pe gât, clavicula-fracturată-a-doua-oară, umăr, spre stern. 

Descântec

Între iunie și august,
m-am arcuit curcubeu.
m-am întins peste vară,

Metamorfoze

După ce treci prin foc, ești văpaie
După ce treci prin furtună, ești vânt
După ce treci oceanul, ești val
Dupe ce treci prin iubire, ești inimă

Între paranteze

Ah, cât de mult îmi place drama. Intensitatea. Adrenalina. Furtuna. Mersul pe sârmă deasupra prăpastiei. Corpul meu ca un câmp de luptă. Plin de zgârieturi, vânătăi, cicatrici. Respirația sacadată. Abisul și haosul. Și peste toate, suveranitatea observatorului sadic, martor al tuturor transformărilor pe care mi le-am asumat. 

Manifest

I don’t carry pain like a designer bag.
I don’t flaunt it—
but every morning, I touch it,
deep beneath my ribs.

∞

ca să te aflu
am ieșit din mine
am uitat tot

Just that

 

Călătorie

Aud cum taci zgomotos, 

nebunesc, 

cu capul lăsat pe spate 

ca un lup hipnotizat de lună 

2024

Anul în care mi-am dat voie să zbor, să cad, să mă rănesc, să simt, să plîng și să rîd necenzurat. Într-un haos elaborat, susținut, asumat, înspăimântător și delicios. Nu pot să fac un bilanț comun, pentru că nu e despre cît de multe am făcut, ci despre cît de mult am trăit.