Toma

Ochii mari, rotunzi si albastri citesc lumea pe diagonala
Si gazduiesc pe rand licurici si cristale alunecoase,
Nasucul bine potrivit prinde vantul din zbor si se increteste a zambet
In vreme ce gura-cireasa masoara gustul, textura si temperatura,
rostogolind vocale si consoane in dezordine,
mieunaturi de pisoi alintat...
gata de joaca, gata de masa, gata de somn

Profilul obrajilor albi, mai bine de jumatate de compas natang,
Barbia mica, miscacioasa si voinica,
toate se sprijina pe gatul sau plapand

Gropitele din obraji stau marturie capitularii in ras, in vreme ce
Gropitele de deasupra degetelor sunt mobile ca zece gargarite pistruiate
Totul intr-o proportie perfecta, totul intr-o masura divina

Acasa?

Nu stiu altii cu sunt.... dar pentru mine, viata in America are ceva din calitatile curative si introspective ale inchisorilor politice. In lipsa grijilor cotidiene, pe care sistemul le-a redus la absurd, inventez crize mici, de apartament, pe care le gestionez cu migala intre doua sesiuni de shopping.

Cu cat merge totul mai bine, cu atat devine mai acuta problema existentiala in cauza. Inteleg ca face parte din natura balcanica, latura mioritica. Mai nou ma bantuie ideea de acasa si cum definim aceasta notiune capricioasa asa incat sa serveasca confortului sufletesc. A devenit o tema clasica pe care o asociez cu "mid-life crisis", depresia de toamna, fenomenul de incalzire globala, precedat nefiresc de mica glaciatiune, si alte evenimente necontrolabile.

Cum se face ca in ciuda normalitatii dimprejur, a spatiului zen din cea mai mica casa de pe cea mai frumoasa strada, in ciuda oricarui argument decent, continui sa zac inerta pe canapea evocand imagini idilice cu discutii fara concluzii de pe terase obscure din Brasov? E ca o relatie toxica, in care baiatul cumsecade, onest, muncitor, manierat si iubitor, pierde invariabil in favoarea golanului cu texte frumoase dar fara acoperire. Mare "doamna" si geografia asta!

Curcubeu

La început a fost cuvântul. Care? Cuvântul "care".
Emoția și frivolitatea primului post. Cum să mototolesc și să arunc la coș nenumărate ghemotoace de unu și zero care nu se ridică la standardele neomolagate ale unui prim post digerabil?