Fiecare anotimp are o densitate și o intensitate specifică. Vara e aerată și sangvină, iarna e compactă și frigidă. Celelalte două sunt pentru tranziție, pentru transformare, pentru împlinire. Iarna îngheață gesturile și cuvintele la stadiul de intenție, împachetează sentimentele frumos pe rafturi, în vitrine, printre flori de gheață și suspine, printre zăpezi și frig, nopți lungi și cele trei puncte de suspensie din Orion.
marți, 26 noiembrie 2013
luni, 25 noiembrie 2013
Toate pânzele sus
Plouă pe marginea dintre anotimpuri şi mi-e tare dragă umezeala asta cu miros de lemne-n sobă. Sunt infinit recunoscătoare pentru viaţa mea, pentru oamenii din ea, pentru tot ce-am învăţat, înţeles, câştigat şi depăşit.
Cred în contraste, în efemer, în patimă şi agonie, în fericire şi frumos. Nu cred în limite. Nu cred în prea mult şi prea bine. Nu cred în frică, în ruşine sau în vină şi vinovaţi. Nu cred în perfecţiune. Cred cu putere în om, în dragoste, iubire, îndrăgostire, amor şi devenire. Cred în metamorfoză, în căderi, ridicări, încercări, îndrăzneli, vise şi eroi. Cred în mine, în noi, în tot şi în toate, în bine şi în rău, în sens şi consecinţă, evoluţie şi armonie. Nu cred în echilibru, cred în balans.
Cred în contraste, în efemer, în patimă şi agonie, în fericire şi frumos. Nu cred în limite. Nu cred în prea mult şi prea bine. Nu cred în frică, în ruşine sau în vină şi vinovaţi. Nu cred în perfecţiune. Cred cu putere în om, în dragoste, iubire, îndrăgostire, amor şi devenire. Cred în metamorfoză, în căderi, ridicări, încercări, îndrăzneli, vise şi eroi. Cred în mine, în noi, în tot şi în toate, în bine şi în rău, în sens şi consecinţă, evoluţie şi armonie. Nu cred în echilibru, cred în balans.
miercuri, 20 noiembrie 2013
Inception
- Mami, când se întoarce buni din cer?
- Nu se mai întoarce
- De ce?
- Pentru că acolo e casa ei, abia s-a întors acasă
- Hmmm
- Poate că și cei din cer se-ntreabă "oamenii când se întorc de pe pământ?"
- Adică noi ne-ntrebăm când se-ntorc ei și ei se-ntreabă când ne-ntoarcem noi?
- Cam da, pentru că suntem unii în visul altora
- Nu se mai întoarce
- De ce?
- Pentru că acolo e casa ei, abia s-a întors acasă
- Hmmm
- Poate că și cei din cer se-ntreabă "oamenii când se întorc de pe pământ?"
- Adică noi ne-ntrebăm când se-ntorc ei și ei se-ntreabă când ne-ntoarcem noi?
- Cam da, pentru că suntem unii în visul altora
luni, 4 noiembrie 2013
Good mo(u)rning
Toamna trecută eram în depresie, toamna asta sunt în transgresie: deraiez irațional dinspre tristețea unui final iremediabil înspre contorsiuni sufletești nebănuite.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
-
Nu am mai călătorit cu trenul de o veșnicie, ce-i drept o veșnicie mică, de douăzeci de ani. Port negru pentru că îmi imaginez că mă îndrept...
-
Între două luni pline, am îndesat în cele patru cămări ale apartamentului cardiac tot ce am găsit strălucitor în jur. Aproape fără discernăm...