Douasprezece zile de ploaie, nisip, scoici, vant, soare, curcubee, chicoteli, castele, delfini, povesti si liniste. Fericirea e o optiune. Atat.
duminică, 29 iunie 2014
joi, 12 iunie 2014
Ultima serbare la gradinita, Kafka style
Declar saptamana asta neverosimil de zbuciumata. Relatez de la fata locului, din mijlocul ei, al saptamanii naucitoare pe care incerc sa o tin cu doua maini de capastru in timp ce ea necheaza si se scutura ca o zaluda.
miercuri, 11 iunie 2014
Mă cântăresc să văd câte minute am
În toamna asta mi se întâmplă the big 4-0 și chiar dacă mă preocupă obsesiv schimbarea decadei, nu am încă o părere clară în privința asta. Mi-e greu să diger informația câtă vreme în fiecare dimineață din oglindă îmi zâmbește cu sinceră curiozitate, dintotdeauna, același copil cu ochii albaștri. Suntem extrem de nedumeriți amândoi, dar îi răspund mereu cu bucurie și blândețe.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
-
Nu am mai călătorit cu trenul de o veșnicie, ce-i drept o veșnicie mică, de douăzeci de ani. Port negru pentru că îmi imaginez că mă îndrept...
-
Între două luni pline, am îndesat în cele patru cămări ale apartamentului cardiac tot ce am găsit strălucitor în jur. Aproape fără discernăm...