Între mine și mine

Adesea mă găsesc între lumi, una exterioară, vizibilă, palpabilă, stridentă și contondentă, care răspunde legilor învățate, și cea interioară, mistică, magică, care răspunde legilor inimii, intuiției, mantrelor, incantațiilor și ritualurilor.

La granița dintre cele două realități stă epiderma mea, o barieră tot mai subțire și mai fragilă între ceea ce sunt și ceea ce este. Sunt într-un echilibru flămând de haos, între conștiință și ego. Înăuntru suflet, în afară fiară.

How did you get in there?

Cea mai mare dramă a umanității mi se pare imposibilitatea fizică de a vedea lucrurile dintr-o altă perspectivă. Suntem prizonierii propriilor minți, prejudecăți, convingeri, istorii, scenarii, limite. Ram Dass spunea într-una dintre conferințele lui cu iz psihedelic, că suntem suflul aceleași conștiințe, multiplicați în diferite stadii de prezență, că suntem o singură ființă, în mai multe trupuri, și că atunci când îl întâlnești cu adevărat pe celălalt, ești față în față cu tine, așa că poți să te privești în ochi și să întrebi candid - Tu cum ai ajuns acolo?

Una dintre marile capcanele ale lumii civilizate este inteligența noastră, pentru că vrem să știm că știm. Libertatea îți permite să fii înțelept, dar nu poți cunoaște înțelepciunea, trebuie să fii înțelepciune. [...] Intelectul este un slujitor bun, dar este un stăpân cumplit. Intelectul este instrumentul cel mai puternic al separării noastre. O inimă plină de intuiție și compasiune este calea către unitate.

Adică e mai important să fii bun, decât să fii deștept. Și asta poți face doar din esență, din adevăr, din centrul conștiinței.