Marea iubire

Mezinul intră în apă ca o furtună. Așa spune fratele lui, care a prins în plasă o steluță de mare. Pe tavanul balconului sunt șopârle minuscule. În grădina lui Kostas, tânărul de 72 de ani în a cărui casă stăm, doi pisoi dorm îmbrățișați. Kostas zâmbește toată ziua și într-o engleză rudimentară, dăruiește câte ceva din bucuria lui în fiecare zi: come, see, take, thank you for visiting my garden.

Waterfalling in love

Soarele picură aur topit pe linia orizontului, aruncă licurici către răsărit şi scufundă în adâncul mării ceva din albastrul cerului. Valuri leneşe rulează nisipul la mal unde scoici şi crabi eşuaţi se usucă încet. Aerul e fierbinte şi miroase a piele încinsă şi alge.

Fugiti de-acasa

Dupa cateva saptamani de alergatura si stres, intre electrocasnice, velux, gresie, faianta, lampi si alte decizii necesare in timp foarte scurt cu efecte pe termen lung (no pressure! :) ), miercuri mi-a venit sa imi fac bagajul. El a zis Viena, eu am zis Atra. El mi-a propus treizecisipatru de ore cu trenul si cateva cu pantoful, in vreme ce la Atra nu mai erau locuri - felicitari pentru premiul "cea mai buna pensiune", sper sa ajungem intr-o alta zi sa confirmam. Amandoi am zis "fara copii".