Psihologie, psihoterapie și alte povestiri
Mereu mi-am imaginat poveștile de dragoste undeva între un vals vienez cu o cupă de șampanie în mână și un flirt elevat printre draperii grele de catifea: priviri languroase, gesturi precise, cuvinte care taie fin. Realitatea unui duel rusesc între lucidități simetrice nu încăpea în tabloul meu eretic și erotic.
unhappiness is resistance to what is
Sunt aici și asta este tot ce am (nevoie să știu), acum. Tâmplele îmi zvâcnesc la fiecare mișcare și vânătaia verzuie de pe obraz se prelinge, precum ceasurile topite ale lui Dali, într-o pată albăstruie pe gât, clavicula-fracturată-a-doua-oară, umăr, spre stern.
Ah, cât de mult îmi place drama. Intensitatea. Adrenalina. Furtuna. Mersul pe sârmă deasupra prăpastiei. Corpul meu ca un câmp de luptă. Plin de zgârieturi, vânătăi, cicatrici. Respirația sacadată. Abisul și haosul. Și peste toate, suveranitatea observatorului sadic, martor al tuturor transformărilor pe care mi le-am asumat.
O să fie bine. O să fie frumos, liniște și rotund. Din ce suntem făcuți? Din oase și carne, motoare și mecanisme aproximative, din stări de frig, de cald, de extaz sau disperare, din apatii, doruri sau iubire? Între lumea mea și realitatea celorlați, am făcut să crească o prăpastie peste care nu voi construi nimic.
