Septembrie a fost peste măsură de înverșunat și pasional. M-a purtat cu graţie nebună, cu bucurie şi deznădejde într-un carusel de stări: semimaratonul din Ciucaş, spitalul, o înmormântare, călătoria amânată, ceasul furat nou, telefonul pierdut nou, câteva ture bune de alergare pe Tampa şi în final, o trilogie în acuarelă despre trup, suflet şi minte, despre toamna mea organică și egocentrică.
Am terminat în sfârșit de citit Ce se întâmplă în iubire și am o uluioare recunoștință pentru relația noastră. E complicată, reală, vie, un organism care a crescut de la atracție și pasiune la iubire și compasiune. E plină de umor și empatie, de tandrețe și înțelegere. Totul este la locul lui şi în acelaşi timp în plină desfăşurare. Mă bucur de tot ce mi se întâmplă în legătură cu destinaţia spre care mă îndrept. Acum îmi este atât de bine şi de linişte încât nu mai sunt multe de spus. Fiecare dimineaţă este o promisiune de mai frumos.
Am terminat în sfârșit de citit Ce se întâmplă în iubire și am o uluioare recunoștință pentru relația noastră. E complicată, reală, vie, un organism care a crescut de la atracție și pasiune la iubire și compasiune. E plină de umor și empatie, de tandrețe și înțelegere. Totul este la locul lui şi în acelaşi timp în plină desfăşurare. Mă bucur de tot ce mi se întâmplă în legătură cu destinaţia spre care mă îndrept. Acum îmi este atât de bine şi de linişte încât nu mai sunt multe de spus. Fiecare dimineaţă este o promisiune de mai frumos.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu