Povestea zapezii

Basm popular tomez

Povestea zapezii se cheama Floarea care a murit. Pentru ca a taiat-o un om cu foarfeca. Si apoi i-a intrat zapada in nas. Omului care a omorat floarea.

The end.

Andrei - primele cuvinte

Mama
Iaia/dadi- tata
Aba - Apa
Babo - Bravo
Diden - bunicul didi
Eibisifor - A B C 4
O-bu-si - wheels on the bus

Nu stie sa-l zica pe "nu"(reconfortant), il repeda suav pe "da" (sa-i tina Dumnezeu naravu') si il cheama... "i" :)

Despre copii. Doi dintre ei.

Zi galbena de ceata. Am fost o adolescenta baietoasa cu accente dramatice de feminitate gen ruj rosu aprins, si feminism gen fumat pe strada, din mers. Ma simteam a-maritabila pentru ca nu credeam in institutia lui doi. Ai mei esuasera si singurele succese discutabile eram eu si sora-mea. Imi placeau plimbarile lungi, discutiile interminabile si noptile albe care-mi desenau cearcane frumos conturate, ca de dermatograf.

Ciao Bella

Aseară la Biserica Neagră am sărbătorit St Martin cu micuţii vorbitori timizi de limba germană: muzică (pre?)medievală, scenetă, copii cu lampioane, părinţi şi bunici grămezi.

Din butoi, cu dragoste

Azi fu greu. Doua randuri de muci si doua note de tuse. Countless urlete si scancete si zvarcoleli.
Si ce fetze de ingeri au, manca-le-as eu aripile.

Premeditate (teorii fără disclamer)

Nu vreau să îmbătrânesc pe langă copii, vreau să crească ei pe lângă mine (detachement sau egoism?)

***

Barbații la a căror avansuri nu răspunzi devin misogini, după mecanismul din vulpea și strugurii.

***

Nu avem amintiri din prima copilărie, pentru că nu aveam vocabular pentru a organiza informația.

***

Avem impresia că anii trec tot mai repede pentru că pe masură ce avem mai mult trecut, unitățile de timp reprezintă un procent tot mai mic, aparent pretrecut mai repede.

Homeopat

Anul asta mi-am propus sa ma repar. Sa ma odihnesc, sa imi fac toate analizele si sa urmez toate tratamentele, sa imi repar cele doua unghii de la picior pe care le-a atacat ciupercuta malefica, sa fac sport sau masaj sau orice sa nu ma mai doara spatele. Asa mi-am promis la miezul noptii, cand s-a itzit anu' asta, sa insist pana cand nivelul meu de energie si chef de viata va fi optim.

De la ... la !!!

Am cinci caiete-jurnal, de forme și grosimi diferite, cu coperți desenate de mine, sau din piele coniac, cu cotoarele îngălbenite și colțurile tocite. În liceu scriam aproape zilnic, am vrut să le transcriu odată - o sinteză-compilație de confuzii pubertine; poate chiar voi reevalua ideea în caz de improbabil plictis.

Toma dixit

- Esti necajit?
- Da
- De ce? Necazuri mari?
- Da
- Dar ce s-a-ntamplat?
- Vreau sa fiu bun si nu stiu cum.
- ?!

Nu i-am spus inca, dar asta e si problema vietii mele.

Saturn is out!

Nu cred in stele decat daca imi convine. Daaaar, de trei ani incoace fu asa de aspru ca m-am cautat pana si la planete. Unde-am gasit vinovatul in pozitia ghiocel. Gata, s-a impachetat si s-a dus, si dus va ramane vreme de treizeci de ani. Parca deja-mi intra mai mult aer in plamani :)

Mama, cancer, haos

De cateva saptamani umblam prin spitale, policlinici, cabinete. A fost operata acum zece zile in zona cervicala. Operatia a durat noua ore si in urma ei o vertebra, muschi, terminatii nervoase si o mica parte din faringe au fost indepartate. Au urmate zilele grele de refacere, cu perfuzii de hidratare si tub naso-gastric pentru hrana. Acum e acasa, e bine si vorbim mult. E speriata, fragila, duioasa si inca neputincioasa. O tin in brate si simt disperarea. A ei si a mea amestecate. E si speranta si recunostinta si dragoste peste frica si frustrare, un ghemotoc coplesitor de sentimente primare.