Psihologie, psihoterapie și alte povestiri
The pain we feel is not real. It is made of thought particles organized in a way that scratches our bones and skin and eventually eats our souls. This evening I had an enlightening conversation with my 13 y.o. son about time-space, randomness, must and wish, what is truth and what is negotiable, our hypersensitive nature, love and death, and the importance of being aware of it all, especially in discomfort.
Nopțile sufocante de iulie au trecut atât de repede încât nu am avut răgaz să le transcriu. Vara care a început în ianuarie și a cărei nesfârșire o intuiesc în disperarea cu care aleg să trăiesc, aleargă ca un animal printr-o pădure care crește odată cu urmele-i lăsate în aerul dens al imposibilului.
Între două luni pline, am îndesat în cele patru cămări ale apartamentului cardiac tot ce am găsit strălucitor în jur. Aproape fără discernământ, ca ieșită din hibernare, flămândă și încredințată că tot ce se întâmplă este un cadou cerut, conștient creat și binemeritat primit.
La un moment dat am enumerat câte un motiv de recunoștință pentru fiecare an pe care i-am petrecut împreună. Acum adaug șase, pentru anii nebuni în care am ars manuscrisul și am începutul o poveste nouă, într-o limbă străină.
15. Te iubesc pentru că în fortăreața relației noastre pot să îmi hrănesc, dresez și îmbrățișez dragonii.
