Premeditate (teorii fără disclamer)

Nu vreau să îmbătrânesc pe langă copii, vreau să crească ei pe lângă mine (detachement sau egoism?)

***

Barbații la a căror avansuri nu răspunzi devin misogini, după mecanismul din vulpea și strugurii.

***

Nu avem amintiri din prima copilărie, pentru că nu aveam vocabular pentru a organiza informația.

***

Avem impresia că anii trec tot mai repede pentru că pe masură ce avem mai mult trecut, unitățile de timp reprezintă un procent tot mai mic, aparent pretrecut mai repede.

Homeopat

Anul asta mi-am propus sa ma repar. Sa ma odihnesc, sa imi fac toate analizele si sa urmez toate tratamentele, sa imi repar cele doua unghii de la picior pe care le-a atacat ciupercuta malefica, sa fac sport sau masaj sau orice sa nu ma mai doara spatele. Asa mi-am promis la miezul noptii, cand s-a itzit anu' asta, sa insist pana cand nivelul meu de energie si chef de viata va fi optim.

De la ... la !!!

Am cinci caiete-jurnal, de forme și grosimi diferite, cu coperți desenate de mine, sau din piele coniac, cu cotoarele îngălbenite și colțurile tocite. În liceu scriam aproape zilnic, am vrut să le transcriu odată - o sinteză-compilație de confuzii pubertine; poate chiar voi reevalua ideea în caz de improbabil plictis.

Toma dixit

- Esti necajit?
- Da
- De ce? Necazuri mari?
- Da
- Dar ce s-a-ntamplat?
- Vreau sa fiu bun si nu stiu cum.
- ?!

Nu i-am spus inca, dar asta e si problema vietii mele.

Saturn is out!

Nu cred in stele decat daca imi convine. Daaaar, de trei ani incoace fu asa de aspru ca m-am cautat pana si la planete. Unde-am gasit vinovatul in pozitia ghiocel. Gata, s-a impachetat si s-a dus, si dus va ramane vreme de treizeci de ani. Parca deja-mi intra mai mult aer in plamani :)

Mama, cancer, haos

De cateva saptamani umblam prin spitale, policlinici, cabinete. A fost operata acum zece zile in zona cervicala. Operatia a durat noua ore si in urma ei o vertebra, muschi, terminatii nervoase si o mica parte din faringe au fost indepartate. Au urmate zilele grele de refacere, cu perfuzii de hidratare si tub naso-gastric pentru hrana. Acum e acasa, e bine si vorbim mult. E speriata, fragila, duioasa si inca neputincioasa. O tin in brate si simt disperarea. A ei si a mea amestecate. E si speranta si recunostinta si dragoste peste frica si frustrare, un ghemotoc coplesitor de sentimente primare.

De inima albastra

Cald si inert. Jumatati de idei suspendate in aerul dens, desertic. Citesc Anais Nin si esuez intr-o depresie usoara, de toamna. Mi se face dor de lipsa de ritm si de constrangeri a vremurilor de dinainte, de spontaneitatea si boemia precedente casniciei si maternitatii. Si ma simt vinovata de anacronismul gandurilor mele.

Sincopa

Nu reusesc sa mai scriu pentru ca se intampla lucruri despre care mi-e imposibil sa vorbesc.

On revient toujours à ses premières amours

Record de temperaturi ridicate, de zile-n sir fara vant si fara ploaie, de praf marunt macinat si stors de ultima farama de apa, de miscari lente salvatoare de energie. Record de pepeni scosi furibund din frigider, de limonade si inghetate, de dusuri si tricouri schimbate. Binecuvantata bataie cu pistoale cu apa (in sfarsit am inteles ce a vrut sa spuna artistul, ca bataia e rupta din rai), piscine cu apa caaalda, corturi pentru umbra.

Ping pong la perete

... asta mi-a venit in cap cand am vazut ca nu vorbeste nimeni cu mine. Mania persecutiei, ce altceva? Monolog de-a fir a par, fara pic de claritate privind buna intentie, credinta si directie a gandurilor mele puse-n carlige, pe sfoara, in geam. Asta e, nu comentati, nu ma opresc :)

Un an de-acasa

Patru anotimpuri de readapatare. Care s-au succedat (oare asta vine de la succeeded?!) relativ firesc: o vara fara ploi si fara pulovere la noua seara pe terase (fapt curios pentru Brasov), o toamna lunga, cu carnaval si lampioane de st Martin, o iarna cu multa zapada si multi virusi urmata de o primavara alene, blanda si luminoasa.