Aprilie nebun

A plouat şi-am tuşit. Am băut zeci de ceaiuri fierbinţi şi-am transpirat tot atâtea tricouri. A trecut.

Vreau să vină primavara şi să stea. Să stea aşa calmă, fără vânt în plete şi frisoane de capricii. Să-şi numere mugurii şi bătrânii din parcuri. M-am săturat de cizme, fulare şi viruşi. Vreau zile însorite, lungi şi liniştite cu biciclete prin păduri crescătoare.

Şi mai vreau să plec câtva de-acasă. Să las copiii cu bunicii şi să plec în întâmpinarea păsărilor călătoare.

Curăţenia de primăvară

Am câteva cioturi de articole pe care nu le voi dezvolta cumsecade prea curând din lipsa coerenţei. Aşa că le desfiinţez alene acum.

Ghiocelul meu

Vine şi mi se aşează în braţe şi toţi gheţarii de prin colţurile cu mai puţină lumină se topesc şi ne inundăm amândoi de dragoste şi primăvară şi căldură aurie.

Nouă ni se întâmplă nouă

Nouă ani de dragoste, de fluturi în stomac, uneori coloraţi de vise, curcubee, cuvinte scrise şi împărtăşite, alteori negri de frică, de distanţe, de nevorbit sau neţinut în braţe. Nouă ani buni-nebuni, rollercoaster de planuri, reuşite, încercări, încleştări, încercănări, lacrimi de dor, ciudă, dar mai ales fericire.

Ugly Betty

A nins de parca ar fi februarie, inceput de olimpiada de iarna si tineret. Frumos, gras, umed, pufos si foarte alb. Pietonala-mall din oras a fost vandalizata de doi tineri imbatati de mirajul filmelor americane. O bata de baseball si-un neuron ratacit intre amicii ebrietati au facut din Republicii un peisaj belicos.

Arăţi ca o mamă!? Poate ai diastază abdominală

Mi-am amintit că după ce l-am născut pe Toma şi încă luptam cu pufoşeniile care fuseseră garsoniera lui, soacră-mea m-a-ncurajat cu "lasă, că în sfârşit arăţi şi tu ca o mamă" :)

N-am ştiut dacă să râd sau să plâng aşa că mi-am văzut de ale mele însă în încercările recente de a îmi recupera persoana "modelată" de două maternităţi apropiate în timp, purtate peste 41 de săptămâni, am început să înţeleg ce-a spus fără să vrea: că majoritatea mamelor au separaţie abdominală sau diastază (în termeni medicali).

Londra la inceput de an bun

Am incheiat socotelile cu 2012, un an foarte plin, greu in pilde si rodnic in invataminte, cu dureri de crestere sufleteasca.

2013 va fi cu calatorii, sport si interactiuni vii. Scop in care mi-am propus dezactivarea contului Facebook - nu stiu daca sunt dependenta dar tresar la orice notificare, poftesc nejustificat la like-uri si am capatat adhd internautic. Daca nu voi putea sa ma lipsesc de el - imi voi injumatati nemilos prietenii.

Povestea zapezii

Basm popular tomez

Povestea zapezii se cheama Floarea care a murit. Pentru ca a taiat-o un om cu foarfeca. Si apoi i-a intrat zapada in nas. Omului care a omorat floarea.

The end.

Andrei - primele cuvinte

Mama
Iaia/dadi- tata
Aba - Apa
Babo - Bravo
Diden - bunicul didi
Eibisifor - A B C 4
O-bu-si - wheels on the bus

Nu stie sa-l zica pe "nu"(reconfortant), il repeda suav pe "da" (sa-i tina Dumnezeu naravu') si il cheama... "i" :)

Despre copii. Doi dintre ei.

Zi galbena de ceata. Am fost o adolescenta baietoasa cu accente dramatice de feminitate gen ruj rosu aprins, si feminism gen fumat pe strada, din mers. Ma simteam a-maritabila pentru ca nu credeam in institutia lui doi. Ai mei esuasera si singurele succese discutabile eram eu si sora-mea. Imi placeau plimbarile lungi, discutiile interminabile si noptile albe care-mi desenau cearcane frumos conturate, ca de dermatograf.

Ciao Bella

Aseară la Biserica Neagră am sărbătorit St Martin cu micuţii vorbitori timizi de limba germană: muzică (pre?)medievală, scenetă, copii cu lampioane, părinţi şi bunici grămezi.