No rain for this fire

I do not understand God.
I do not understand the loneliness of being above all.
I do not understand His content in knowing how far we drifted from the Divine.
I do not understand His plans.

But I thank Him anyway, for allowing me to try.

Jurnal de vară

Oamenii vin și pleacă, le urmăresc nedumerită determinarea, pare că fiecare știe ce are de făcut și de ce, numai eu sunt confuză, hăituită între sinele uitat și supraeul torționar. Durerea de spate, ca un dor de moarte, a fost o hernie de disc. Un disc rupt, cu amorțeală și mult nesomn: cea mai prozaică poezie din ultimii ani.

-

Acolo unde se întâlnesc femurul și bazinul simt ca o tăietură de fierăstrău bont. Durerea curge ceară topită de-a lungul coapselor, gambelor, până la glezne și peste ele, uneori dincolo de tălpi, mă leagă de pământ. În dreptul genunchiului face un ocol, o prinsoare inelară care arde mocnit. 

Pe pereți

După ce am scos câteva rufe aici la uscat, am abandonat acest loc. Nu mai scriu pentru că nu mai vreau, nu mai știu, am impresia că s-a spus tot, în feluri mai limpezi decât aș fi putut face-o eu.

Mă întorc aici ca într-o clădire părăsită, cu nostalgia și speranța că voi gasi motivația să o restaurez sau să construiesc altceva în locul ei.

Present

I know.
I know you.
I know you miss me.

We walk away from each other,
then turn around and fire.

Sometimes thinking
is more painful than pain.

Summer solstice

one hundred days of solitude and silence

of seeing myself in all mirrors

of naked skin and bare feet

liniște

Plouă în mine cu gloanțe de argint
ca într-o orgă dezacordată

a cărei biserică se destramă împrejur

On your birthday

You smelled of lavender and lemon, of sleepy mornings, of headaches and restlessness, of vague perfume and cigarettes and coffee. Your skin, white and soft like a spring flower, was sick with sadness and daydreaming.

Antipoezie

Eu de fapt nici nu știu să scriu poezii

Le scriu pentru că nu știu ce să fac

cu îmbrățișarea cuvintelor

Jurnal de sesiune

Când m-am hotărât să fac psihologie, aveam un amplu scenariu de schimbare a carierei. Pe care, în vria unor planuri spontane de mutare, l-am abandonat. Anul următor am insitat, în ciuda iminentei plecări și m-am surprins din inerție și derivă, cu o altă schimbare de carieră și o reușită la admitere (la cinci pe loc, pot să îi spun și așa). Între timp, plecarea s-a dezorganizat din motive de renegociere a vieții interioare și, în stilul marilor și misterioaselor întâmplări ale omului, m-am trezit studentă.

Antitimp II

Spațiul dintre noi era viu,
un vortex fierbinte
de care nu puteai să te apropii
și nu puteam să mă desprind