O zi in imparatia motaneasca

Trezit in scancet molcom somnoros. Schimbat scutec mic. Inveselit pisoi mezin cu gadilaturi in talpi. Verticalizat si dat drumul prin ograda. O usa, doua usi, stop. Buna dimineata celeilalte jumatati de casa. Primul, are patura peste cap si respira profund. Cel mijlociu, se uita la filme cu autobuze titrate in japoneza pe ipad. Mezinul primeste un biscuite. Mijlociul: mama, am facut caca, te rog schimba-ma. 'Al mai mare de sub plapuma se trezeste ursuz, ia un scutec mare si dojeneste mijlociul ca iar n-a zis din cauza de concentrare maxima la realitatile nipone. Il duce la baie la spalat pe dinti. Se aud chiuiuturi de nefericirea contactului cu apa si (s)periuta de dinti. Stors portocale pentru sucul lui de dimineata si dat pastila de intarit persoana mijlocie alergica.

Bilant mioritic (de ce n-as fi plecat intai)

Niciodata, nicaieri nu am vazut capite mai suie si mai anapoda ca in Magura. Magura, satul de sub Crai, cu drum desfundat, serpuind natang printre case vechi si noi, o alandala stilistica intre ATV-uri si oi.

Toma la 3 ani si jumatate

- Mami, tu de ce bei cafea?
- Ca sa ma trezesc
- Cand?

***

- Imi place de tine. Foarte tare.
- Mie nu

Jurnal de bord - data stelara cu super-luna

Asta noapte Andrei a dormit in bratele mele, aproape vertical, cu masina de aburi si unsoarea de camfor in preajma. A tusit pana dimineata, a icnit si s-a foit continuu. Au racit amandoi, cu tuse seaca nesuferita si o tona de muci. Undeva intre siropul de ridiche neagra, ceaiul de ceapa, tinctura de cimbru, picaturile de coacaz negru, nurofen si aerosoli, sper ca am depasit momentul critic.

Paște, primăvară și panică

Sărbătorile noastre au fost tot aiurea - întâi că eram în pribegie, apoi că eram unul hăis-texas altul cea-iowa, apoi că eram însărcinati și cu house-fever, apoi că eram buimaci de înmulțire, nedormiți și năuci și tot așa. Și uite așa au trecut opt sau nouă ani de când sărbătorile noastre sunt, dar nu chiar.

Echinocţiu cu oră în minus

Oricum ai da-o a venit primăvara, cu berze, vânt, viroze, viaţă-nfrunzitoare. Ca o balanţă ce mă aflu, moderată şi chibzuită cum mă ştiţi (în realitate pătimaşă şi lacomă grozav), prefer anotimpurile de tranzit, primăvara şi toamna. Ambele îmi induc o uşoară stare de depresie creativă, dar pentru ca de când am înmugurit depresiile sunt un lux, şi tocmai ce stabilisem deunăzi că-s snoabă, accept cu bucurie.

Astenie I

Multe mi-au trecut prin cap drept demne de însemnat de la ultima întâlnire cu tastatură: să scriu despre copii şi planete, ca fiind singurele ordine de mărime relevante din univers, despre primăvară asta timpurie care mă dă afară din casă, despre a zeci-cea răceală a lui Toma de când a început grădiniţa, despre cum aleargă şi gângureşte Andrei, despre rezoluţia de a termină anul în formă maximă, fără dureri de spate şi fără oboseala asta cronică, etc, etc, dar n-am reuşit să îmi coordonez efortul gând-formulare-publicare până azi. Iar azi, toate de mai sus mi se par puţin forţate, greu de aşternut în cuvinte, dezgolite de aplombul cu care s-au anunţat.

Sfârşitul lumii va fi în ziua în care toate cuvintele se vor fi inşiruit perfect şi corect în toate combinaţiile şi poveştile posibile şi nu va mai rămâne nimic de spus.

Motul lui Andrei

Praslea a-mplinit un an si am adunat cativa prieteni cu copii de varsta lui Toma, bunici, tort cu scutec si buric si o tava cu urseli [sic!]

In loc de bani, oglinzi si stetoscoape, am pus un inger, o inima, un copacel, o pensula, un stilou (pentru talentul caligrafic :), si o carte (pe care am omis-o la reconstituire :).

And the winner iiiiis....

... followed closely by the tree and the heart!

Help wanted

Curand e prima zi de nastere a lui Andrei. Masa si dansul in weekend. Inca nu m-am hotarat in privinta motului, pentru ca citeam undeva ca nu s-ar face in postul Pastelui si pentru ca Toma ar fi discriminat (desi, citeam in acelasi loc ca mai e vreme pana la cinci ani dar se face numa'-n anii fara sot). Ca acolo unde a-mplinit el un an, n-aveam cu cine si nici nu sunt neaparat in sync cu tainele si traditiile de prin partea locului astuia.

Solicit, astept si voi urma sfaturi in aceasta privinta. Seriously! Ce pun pe tava fermecata? Acasa sau la restaurant? In familie sau in cadru extins? Ati facut? Ati face?

In curand mezinul nu va mai fi bebelusul cu mustati de lapte, gangurind "gish-gish". E din ce in ce mai sigur de pasii lui care au fost la inceput doi, apoi cinci, apoi lungimi intregi de casa cu mainile ridicate-n dreptul umerilor a echilibru. Are opt perlute pe care le ascute in muchii de mobila si jucarii. Spune doar mma-mma, dar intelege mult mai multe lucruri. Descopera lumea jucandu-se si razand. Rade la buna dimineata, la v-ati ascunselea, la gadilat, la aruncat in sus si fugarit temeinic. Apoi plange ofticat cand n-are voie "acolo", la sertare, dulapuri, usi si prize. Strange ochii si miauna rugator sa-l iei in brate. Si sa il duci "i-i".Seamana foarte bine cu Toma la un an.

Astept primavara sa iesim la plimbare de mana si sa dormim in parc tresarind in somn de visul vreunei pisici nesmotocite indeajuns sau a vreunui porumbel zburatacit inainte de vreme. Astept primele cuvinte si conversatii "profunde" intre persoanele mici pe care le-am inventat.

Sunt indragostita iremediabil de inocenta si albastrimea din ochii lor!

Ariciul de lumina

Am lansat [prin apartament, nimic global] acum cativa ani o teorie conform careia in fiecare din noi zac doi arici: unul de lumina cu fibra optica in loc de tepi si unul de intuneric si sarma-nghimpata.
Ariciul de lumina se alimenteaza cu artificii si ciocolata alba, celalalt e un parazit care traieste bine in zilele fara chef si fara cauza.

Acum de pilda e vreme de arici negru, dar spirit de arici alb.

A cui baba o mai fi si asta, ca tare e Cotoroanta?!

De ce nu doarme Toma, 3 ani si 4 luni

Ma schimb in pijama si in intervalul scurt dintre acoperaminte zice Toma: "mami iti plac tzatzele mele?" ... Mama da' tu nu ai tzatze. Numai fetele au. Tu ai cuc. "Mami da' fetele de la gradi au cuc, ca si ele fac pipi" Oh well, there it comes... :)))