Despre semne

Povestea, asta este ce ne deosebește de animale, de plante, de pietre. Visele pe care ni le facem, pe care le ținem în noi, pe care ni le spunem sau ascundem, visele voluntare și mai ales celelalte, labirinturile subconștientului. Amintirile pe care ni le repovestim, până când devin ceea ce avem nevoie să credem că ni s-a întâmplat, ca să ne justificăm cine suntem.

Nedor

Astăzi este ziua României sau ziua când România s-a făcut mare, după ce toți vecinii vorbitori de limbă română s-au așezat în cerc, într-o graniță cât de cât rotundă. Mi-a fost mult dor de ea cât eram peste ocean, am plâns de bucurie când m-am întors și am crezut că e bine ce fac. Acum nu îmi lipsește. 

Mâine a murit mama

Mâinile ei albe, cu tentă albăstruie, mereu reci și parfumate, mă mângâie încet pe păr și pe frunte. Stau cu capul în poala ei, pe o bancă din parcul spitalului de psihiatrie. Prin pleopele întredeschise văd frunzele acoperind și descoperind o rază. E plăcut sub copacii umbroși, miroase a pământ copt. Am venit și astăzi pe jos, ca în fiecare zi. Fac patruzeci de minute în mers sprinten, cu capul în jos și umerii adunați. 

Reconstituire

Am vorbit astăzi cu cea care mi-a fost profesoară de geografie și dirigintă pentru unul sau două trimestre în liceu, și mentor informal și facilitator pentru lucrarea de licență la facultatea de psihologie, anul trecut. Până acum câteva zile, cele două persoane nu s-ar fi suprapus, însă printr-un șir de coincidențe declanșate de acceptarea mea tot mai profundă a tot ceea ce sunt, mi-a povestit despre întâlnirea ei cu mine, cea de la șaisprezece ani.

Călătoresc

Am împachetat tot ce iubesc în trei valize și un rucsac. Ceea ce rămâne e dispensabil. Eliberator și nostalgic, cu fiecare alegere renunț la balastul care mă ține pe loc. La sfârșit adun lumina mierie, verdele vertical, acoperișurile roșietice, toată inima liniștii din grădina și casa-cu-o-sută-de-geamuri și le înghesui printre cărți și eșarfe.

Love, light and letting-go

Am dormit mult și am visat adânc - da, visele sunt scurte dar foarte adânci înăuntrul nostru și în timpul distorsionat al subconștientului. M-am trezit cu o frază limpede pe care o presez între paginile jurnalului virtual înainte să o înțeleg, ca pe un aforism venit din cealaltă limbă în care am trăit: you won't believe the extent to which the people go for their coins and their ecosystems.

Etapele vieții sau ale sufletului

Ken Wilber este cunoscut ca unul dintre fondatorii „psihologiei integrale”, o încercare de a formula o teorie a psihicului care încorporează idei atât din psihologie, cât și din spiritualitate. Cel mai cunoscut model de dezvoltare umană al lui Wilber,  este „spectrul conștiinței”, bazat pe trei niveluri de existență: pre-personală, personală și transpersonală. Etapa pre-personală este de obicei explicată de gânditorii tradiționali de dezvoltare precum Piaget, Freud, Erikson și Kohlberg. Etapa personală este în general descrisă de psihologii ego-ului, cum ar fi Jane Loevinger, precum și de psihologi umaniști, precum Abraham Maslow. Etapa transpersonală este examinată în general de tradițiile mistice orientale, cum ar fi budismul și hinduismul.

Atașament

În curând se încheie și formarea mea ca psihoterapeut,  iar ultimul modul este în mod ironic despre atașament: o ocazie perfectă pentru a evalua atașamentul meu față de procesul de vindecare, față de cei pe care i-am descoperit cu fiecare cadru de lucru, cu fiecare dezvăluire și fiecare atingere adusă sufletului (psyche).

Viața, libertatea și căutarea fericirii - ziua Americii

Acum câteva zile s-au împlinit unsprezece ani de când am dat America, cu green card-ul și green-bancnotele ei cu tot, pe România. Am pariat atunci pe dezvoltare, pe integrarea Daciei în Europa, măcar la nivel instituțional, pe prieteni și familie, pe munții dimprejurul casei, pe limba română cu toate nuanțele și adâncimile ei.

Capitol nou

Am terminat facultatea, de data asta una pe care mi-am ales-o conștient. Îmi sunt recunoscătoare pentru încăpățânarea de a-mi fi urmat visul și de a-mi fi dat timpul și energia să citesc, să scriu zeci de teme și proiecte, să învăț cât să iau zece la licență și o medie în cei trei ani comparabilă cu cea din anii de școală în care am primit coroniță. 

Love everyone and tell the truth

Am mintea ușoară ca o pană ridicată de vânt. Totul e posibil, nimic nu e fix, aerul intră în plămâni și iese inele de fum. Respir libertatea prin golurile mici din zidurile inimii. Am nouăsprezece ani și aleg să iubesc strâmb, cum am învățat, pentru că mă face să mă simt vie. Mă amețește îndelung, mai mult decât vinul ieftin din cârciuma studențească unde îmi petrec fiecare seară. Fricile mele au rămas suspendate la etajul nouă, lângă apa mirosind a furtună și alge. Între noi au crescut munți. Și nu mă uit într-acolo nici măcar în vis.