Ce-i de facut?

Aseară mă gândeam că tăcerea e un soi de sticlă subţire de o parte şi de alta căreia stau tăcuţii ca doi fluturi buimaci, fiecare cu realitatea lui. Soarele de după şi de dinaintea ploii înveseleşte întrucâtva dimineaţa de luni. Nu şi pe a mea. Mie îmi place ploaia şi oricum trăiesc în mare parte în capul meu, unde e furtună şi haos şi câteodată bine. Nedumeriri recurente şi intuiţii de vară se amestecă cu noi promisiuni de echilibru.

Fugiti de-acasa

Dupa cateva saptamani de alergatura si stres, intre electrocasnice, velux, gresie, faianta, lampi si alte decizii necesare in timp foarte scurt cu efecte pe termen lung (no pressure! :) ), miercuri mi-a venit sa imi fac bagajul. El a zis Viena, eu am zis Atra. El mi-a propus treizecisipatru de ore cu trenul si cateva cu pantoful, in vreme ce la Atra nu mai erau locuri - felicitari pentru premiul "cea mai buna pensiune", sper sa ajungem intr-o alta zi sa confirmam. Amandoi am zis "fara copii".

Ședință cu părinții

IIeri seara. Pe scaune mici de până și eu care-s relativ scundă, am stat cu genunchii la gură. S-a vorbit despre evaluări, serbare (în Poiană, sic!), lecții de tenis, drumeții de juma' de zi, lecții de muzică, înot, august când grădiniță va fi închisă (oare ce fac toți părinții o lună? se descurcă! și apoi răsuflă ușurați când reîncepe programul), și ta-da-da-da-da s-a vorbit despre școală! ha? Da, da, despre clasa 0 cea pregătitoare, teste pentru cei care nu împlinesc 6 ani până la 31 august, opțiuni și consecințe pentru cei care nu trec (sau nu doresc să participe la) "testarea", programa de la grupa mare, seriozitatea cu care din grădinari se vor transformă în școlari și brusc m-a lovit realitatea: there's no way back and there's no way out.

Endless sadness and a prayer

My mom is very sick. She was rushed to the hospital this early morning, with internal hemorrhage after vomiting large blood clots.

I pray and fear her horoscope is right: "The solar eclipse, a new moon in Taurus, May 9-10 (depending on your time zone), will mark a major moment in your timeline. It will open the door on a whole new life, and you will see your old life start to recede into history.", whatever that may mean. Source

***

Later edit: Today, May 13, is her 58th birthday. Happy (birthday), because she's stable, getting a little better every day. Thank God! 

Să nu mă lași să nu te mai iubesc

Așa i-a spus, ca înainte de a pleca departe pentru mult timp. Privea în jos către mâinile adunate strâns pe genunchi și cumva simțea disperarea amestecată cu speranță din cuvintele lui, dar n-a răspuns. În cele câteva săptămani de când se cunoscuseră, de când zilele și nopțile se răsuceau fără știre, lăsând în urmă un ghem de stări extreme, era primul strigăt de ajutor. Primul semn că se apropiau de marginea realității și că ar fi putut rata aterizarea. Ea a continuat să tacă. Ca semn de înțelegere și asumare a unui eșec ipotetic? Sau dimpotrivă.

Mulți ani mai târziu, tristețea unei promisiuni încălcate le mai bântuie discret câte-un coșmar.

Patru gânduri

În weekend am fost iarăși off-grid. Fără telefon, fără facebook, fără televizor. Între Hășmașii Mare și Negru, pe-un drum leneș de căruță. Atât de subversiv încât n-am numărat mai mult de doișpe kilometri într-o oră. Suficienți să ajungem la destinație, unde ne așteptau doi oameni faini, doi copii buni, un cal, un câine și-o pisica de pădure (de pădure norvegiană, but still). Și dealuri cât vezi cu ochii. De-alea de transhumanță :)

Aprilie nebun

A plouat şi-am tuşit. Am băut zeci de ceaiuri fierbinţi şi-am transpirat tot atâtea tricouri. A trecut.

Vreau să vină primavara şi să stea. Să stea aşa calmă, fără vânt în plete şi frisoane de capricii. Să-şi numere mugurii şi bătrânii din parcuri. M-am săturat de cizme, fulare şi viruşi. Vreau zile însorite, lungi şi liniştite cu biciclete prin păduri crescătoare.

Şi mai vreau să plec câtva de-acasă. Să las copiii cu bunicii şi să plec în întâmpinarea păsărilor călătoare.

Curăţenia de primăvară

Am câteva cioturi de articole pe care nu le voi dezvolta cumsecade prea curând din lipsa coerenţei. Aşa că le desfiinţez alene acum.

Ghiocelul meu

Vine şi mi se aşează în braţe şi toţi gheţarii de prin colţurile cu mai puţină lumină se topesc şi ne inundăm amândoi de dragoste şi primăvară şi căldură aurie.

Nouă ni se întâmplă nouă

Nouă ani de dragoste, de fluturi în stomac, uneori coloraţi de vise, curcubee, cuvinte scrise şi împărtăşite, alteori negri de frică, de distanţe, de nevorbit sau neţinut în braţe. Nouă ani buni-nebuni, rollercoaster de planuri, reuşite, încercări, încleştări, încercănări, lacrimi de dor, ciudă, dar mai ales fericire.

Ugly Betty

A nins de parca ar fi februarie, inceput de olimpiada de iarna si tineret. Frumos, gras, umed, pufos si foarte alb. Pietonala-mall din oras a fost vandalizata de doi tineri imbatati de mirajul filmelor americane. O bata de baseball si-un neuron ratacit intre amicii ebrietati au facut din Republicii un peisaj belicos.