Waters, ape tulburi

Ca multi dintre cei cincizeci de mii de omuleti de aseara, stiu versurile si ordinea si povestea Zidului. Ca multi dintre ei, am crescut cu Pink Floyd, pe langa LedZep si ce mai era hip la vremea aia.

Greu de scris despre concert, greu de articulat sentimentul de bine si de rau, de panica si de demoni dezmortiti de animatia psihedelica, dar mi-e necesar.

Numerologia mutarii

Ne-am mutat iar. Sau in sfarsit. Adica definitiv. Deocamdata.

Una din carierele mele posibile ar fi de consultant in constructii, remodelari, impachetari, mutari and stuff. De cand iau decizii in nume propriu m-am mutat de minim douazece de ori, intre orase, tari si continente. Stiu exact cum se deruleaza si cat dureaza planificarea, impachetarea, caratul, despachetatul, aranjatul. Cincizeci si trei de cutii mari, vreo zece mici si cateva piese usoare de mobilier: atat am inventariat la ultimul efort. Si pentru ca avem oarece experienta ne-a luat fix trei zile sa punem casa in spinarea melcului si sa o trecem strada. Caci da, de data asta am mutat gospodaria doar doispe numere mai la deal.

Zece motive pentru care am traversat Atlanticul

...în sens invers. Sau cum a murit visul meu american în faşă.

Mi-a expirat green cardul pe 1 iulie şi au expirat şi toate posibilităţile de a-l prelungi. A supravieţuit doi ani legal în afara graniţelor unde e util şi ăsta e un record în sine (există o procedură complicată de a-l face util mai mult de şase luni). N-am simţit nici un regret. Sincer. Dar să îi dedic un "top ten" motive pentru care l-am abandonat pot. Măcar atât pot să fac în memoria lui dacă tot l-am sedus (pe bani buni plătiţi unui avocat obscur pe care nu l-am întâlnit niciodată personal) şi abandonat fără scrupule.

Despre mama

Obişnuiam să mă agăţ de picioarele ei, să le strâng cu putere şi să o alint "legenda mea". Uneori îi luam mâinile albe, cu unghii frumos îngrijite la capătul degetelor delicate şi mi le aşezam pe obraji, pe frunte, pe inimă şi orice stare de rău sau tristeţe se dizolva. Alteori îmi lăsam capul pe genunchii ei, mă mângâia în păr şi timpul stătea în loc.

Namaste din Mamaia Nord

Ziua 4: nisip si sare dimineata si dupa amiaza, lectura si somn la pranz, vin si povesti seara, o rutina vesela care fericeste deopotriva adultii si copiii.

Ziua 5: soare si vant si valuri si miros de piele-ncinsa. Scoici mici la-ncheieturi, nisip pe obraji si pe gat. M-am indragostit de mare abia anul trecut pentru ca in adolescenta gaseam obsesia verilor pe malul marii too mainstream si plecam mereu catre munte, din contradictie. Acum, marea e sexy.

Ce-i de facut?

Aseară mă gândeam că tăcerea e un soi de sticlă subţire de o parte şi de alta căreia stau tăcuţii ca doi fluturi buimaci, fiecare cu realitatea lui. Soarele de după şi de dinaintea ploii înveseleşte întrucâtva dimineaţa de luni. Nu şi pe a mea. Mie îmi place ploaia şi oricum trăiesc în mare parte în capul meu, unde e furtună şi haos şi câteodată bine. Nedumeriri recurente şi intuiţii de vară se amestecă cu noi promisiuni de echilibru.

Fugiti de-acasa

Dupa cateva saptamani de alergatura si stres, intre electrocasnice, velux, gresie, faianta, lampi si alte decizii necesare in timp foarte scurt cu efecte pe termen lung (no pressure! :) ), miercuri mi-a venit sa imi fac bagajul. El a zis Viena, eu am zis Atra. El mi-a propus treizecisipatru de ore cu trenul si cateva cu pantoful, in vreme ce la Atra nu mai erau locuri - felicitari pentru premiul "cea mai buna pensiune", sper sa ajungem intr-o alta zi sa confirmam. Amandoi am zis "fara copii".

Ședință cu părinții

IIeri seara. Pe scaune mici de până și eu care-s relativ scundă, am stat cu genunchii la gură. S-a vorbit despre evaluări, serbare (în Poiană, sic!), lecții de tenis, drumeții de juma' de zi, lecții de muzică, înot, august când grădiniță va fi închisă (oare ce fac toți părinții o lună? se descurcă! și apoi răsuflă ușurați când reîncepe programul), și ta-da-da-da-da s-a vorbit despre școală! ha? Da, da, despre clasa 0 cea pregătitoare, teste pentru cei care nu împlinesc 6 ani până la 31 august, opțiuni și consecințe pentru cei care nu trec (sau nu doresc să participe la) "testarea", programa de la grupa mare, seriozitatea cu care din grădinari se vor transformă în școlari și brusc m-a lovit realitatea: there's no way back and there's no way out.

Endless sadness and a prayer

My mom is very sick. She was rushed to the hospital this early morning, with internal hemorrhage after vomiting large blood clots.

I pray and fear her horoscope is right: "The solar eclipse, a new moon in Taurus, May 9-10 (depending on your time zone), will mark a major moment in your timeline. It will open the door on a whole new life, and you will see your old life start to recede into history.", whatever that may mean. Source

***

Later edit: Today, May 13, is her 58th birthday. Happy (birthday), because she's stable, getting a little better every day. Thank God! 

Să nu mă lași să nu te mai iubesc

Așa i-a spus, ca înainte de a pleca departe pentru mult timp. Privea în jos către mâinile adunate strâns pe genunchi și cumva simțea disperarea amestecată cu speranță din cuvintele lui, dar n-a răspuns. În cele câteva săptămani de când se cunoscuseră, de când zilele și nopțile se răsuceau fără știre, lăsând în urmă un ghem de stări extreme, era primul strigăt de ajutor. Primul semn că se apropiau de marginea realității și că ar fi putut rata aterizarea. Ea a continuat să tacă. Ca semn de înțelegere și asumare a unui eșec ipotetic? Sau dimpotrivă.

Mulți ani mai târziu, tristețea unei promisiuni încălcate le mai bântuie discret câte-un coșmar.

Patru gânduri

În weekend am fost iarăși off-grid. Fără telefon, fără facebook, fără televizor. Între Hășmașii Mare și Negru, pe-un drum leneș de căruță. Atât de subversiv încât n-am numărat mai mult de doișpe kilometri într-o oră. Suficienți să ajungem la destinație, unde ne așteptau doi oameni faini, doi copii buni, un cal, un câine și-o pisica de pădure (de pădure norvegiană, but still). Și dealuri cât vezi cu ochii. De-alea de transhumanță :)